Lista națională
Convorbiri lămuritoare (2)
– Care este poziția Masoneriei față de proiectul Roșia Montana? –
Domnule profesor ION COJA, pe Internet a fost reactivată înregistrarea unei vechi intervenții a dumneavoastră la OTV, pe tema masoneriei, cu titlul „Ion Coja laudă masoneria”. Chiar ați lăudat-o?
Am vizionat și eu acea înregistrare. Nu este o laudă adusă masoneriei! Intervenția mea, de câteva minute, avea o motivație destul de naivă, nu doream să laud masoneria, ci să reclam un furt, o escrocherie, al cărei autor erau doi masoni. Fusesem atras într-o afacere cu aparență onestă, o combinație în care ceilalți doi parteneri mi-au fost prezentați de domnul Diomid Perciun ca fiind masoni. Iar eu am luat acest detaliu ca pe o garanție de seriozitate. Și mă înșelasem. M-am înșelat și a doua oară, intervenind în emisiune și sperând că făcând publică situația respectivă, se va auto-sesiza vestitul tribunal masonic, despre care auzisem că ar judeca toate abaterile fraților masoni de la morală, de la comportamentul onorabil etc. Încă mai sper, drept să-ți spun. Așa cum am sperat și de la organele justiției „laice”, dacă o pot numi așa, unde am reclamat malversația, dar fără niciun rezultat. În fapt, cunosc doar câțiva masoni, unul fiind domnul Viorel Danacu. Am intervenit în emisiune și pentru a spune câteva cuvinte despre domnul Danacu! Am fost coleg de partid cu dînsul în PDAR, un om cu totul onorabil, atacat pe nedrept în acea emisiune. Poate și din pricina dlui Danacu am avut încredere în cei doi masoni! Așa zis „frați” masoni! Frate frate, dar mi-au băgat mâna în buzunar! Repet: încă mai sper că m-am înșelat numai în privința celor doi escroci, nu și în privința masoneriei. Om vedea!
În concluzie: ce părere aveți despre masonerie? Îi dați notă de trecere?
O aștept la re-examinare!… Niciodată nu-i prea târziu pentru un escroc să-și revină, să redevină frate și cu ceilalți semeni!
Ne dați numele celor doi masoni?
Deocamdată, nu. Dar trebuie să mai fac o precizare: în acea intervenție am expus foarte succint și, din păcate, lacunar, o teză la care țin foarte mult: legătura dintre democrație și organizațiile secrete, de tip masonic. Am afirmat în intervenția mea că democrația este un sistem politic care nu poate asigura continuitatea unei politici, a unor programe naționale de anvergură, de lungă durată. Pluralismul politic și alternanța la guvernare afecteză grav continuitatea și stabilitatea societății. Spuneam în intervenția mea de la OTV că democrația nu poate dura, deci nu poate funcționa, decât cu sprijinul unor structuri oculte, secrete, de tip masonic, care asigură continuitatea programelor politice aplicate statului respectiv! Asta poate fi luată drept o laudă adusă masoneriei? Da, se poate interpreta așa numai dacă ai o părere bună despre democrație, dacă ești mulțumit de ea cum funcționează! Dar nu este cazul meu, care nu laud democrația, nu mi se pare sistemul politic cel mai puțin malefic, cum zicea Churchill. Și nu sunt deloc mulțumit de așa zisele binefaceri ale democrației de care avem parte după 1990! Deci nu se poate deduce din ce am spus că am lăudat masoneria! Dacă aș lăuda democrația, implicit aș lăuda și masoneria!
Atunci criticați-o!
Ca s-o critic, mai mult sau mai puțin „constructiv”, ar fi nevoie să știu mai multe despre dumneaei! Cunosc puțini masoni, oameni onorabili, nimic de zis, minus cei doi! Dar nu exclud nici binele, nici răul! Firește, m-aș bucura să am dovezi ale rolului pozitiv pentru umanitate al masoneriei, al altor structuri oculte, discrete, secrete și așa mai departe.
Cunoașteți teza că masoneria, în ultimii 150 de ani, ar fi ajuns sub obediența unor structuri evreiești, de tipul Bnai Brith? Ce părere aveți?
Ar fi grav pentru masoni! Ar fi și mai grav dacă, în interiorul Masoneriei, le-ar fi imposibil să verifice această ipoteză! Eu unul însă nu am date destul de sigure și complete ca să mă pronunț. În Marele Manipulator am tratat acest subiect. Dar aș avea câteva amendamente de adus la ce am scris atunci. Revin la democrație. Democrația este o frumoasă iluzie, în cel mai bun caz. Cum a fost în antichitate, când a fost experimentată cu rezultate dezastruoase: condamnarea la moarte a lui Socrate și Iisus… Au fost decizii luate în mod democratic!… Anticii au renunțat la democrație fără niciun regret! A fost reinventată de masoni în America, apoi în Europa. Vedeți cum funcționează!
Dacă ar fi să reproșați ceva masoneriei la ce v-ați referi?
La soarta pe care a avut-o masonul Mozart!…
Dacă ar fi să lăudați masoneria pentru ceva anume?
Spiritul pașoptist!… Cu mențiunea că patriotismul acelei generații nu este un produs eminamente masonic! Masoneria a fost la acea dată o frumoasă frăție românească! Nu se compară cu masoneria din care a făcut parte I. G. Duca…
Ce recomandați unui tînăr: să intre sau nu în masonerie?
Nu știu ce să zic. Nu cunosc cât de adevărată este puterea cea atât de mare a masoneriei, de care vorbește toată lumea!… Cunoașteți celebrul îndemn: să avem și noi faliții noștri!… E ca la ONU: nu strică să avem și noi reprezentanții noștri! Cred, totuși, că masoneria nu se potrivește cu tinerețea! Cu elanurile generoase, eroice, ale tinereții. Aș zice că masoneria este potrivită pentru persoane trecute de jumătatea vieții. Am auzit că în masonerie sunt mulți ofițeri superiori, magistrați… Sper să fie la pensie! Să nu fie activi!…
Oricum, idealul românesc este altul, este afirmarea pe față a gândurilor, a intențiilor… Ce-i în gușă e și-n căpușă! Românului nu-i place să se ferească, să se ascundă, să fie „discret” sau secret. Dintotdeauna am ținut la acest model, l-aș numi modelul românesc al voiniciei: Cine-i tînăr și voinic Umblă noaptea pe colnic Fără par, fără pistoale, Numai cu palmele goale!… Știu bine că acest model nu funcționează în toate comunitățile, nu este agreat în toate culturile și tradițiile! Nu este destul de eficient, după mintea unora, probabil!
Apropo de eficiență: În romanul Vin Americanii ați propus o interpretare inedită a confruntării dintre David și Goliath. Am impresia că se explică interpretarea dumneavoastră prin preferința pe care văd că o aveți pentru acest model al „voiniciei”. Ați vrea să-l aplicați la momentul biblic atât de cunoscut, căruia i-ați dat altă interpretare? Interesantă, după părerea mea.
Da! S-a zis că David l-a învins pe Goliath prin inteligență!… O enormitate! Inteligența nu înseamnă viclenie și încălcarea regulilor! Căci asta face David! Regula, la acea dată, era ca lupta să fie voinicească, în contact nemijlocit cu adversarul. Puneai mâna pe adversar și-l doborai, dacă erai în stare! De aceea Goliath se miră de David că intră în arenă, în ring, cu o praștie asupra lui. „La ce-ți trebuie, prietene?! Praștia este făcută ca să tragi cu ea în fiare sălbatice!”… David nu-i răspunde la întrebare. Nu putem deduce de aici că era mai dotat intelectual decât uriașul Goliath, ci că era viclean, găsise un subterfugiu prin care să evite contactul cu adversarul. Să evite lupta voinicească! Pentru prima oară în istoria omenirii, lovitura voinicească, a brațului încordat, este înlocuită cu lovitura de la distanță: cu praștia! Precursoarea arcului, a armelor de foc, a rachetelor balistice intercontinentale. În copilăria mea, când ne băteam între noi două mahalale, era regulă sfîntă să nu utilizăm praștia, pe care o aveam fiecare în buzunar, dar trăgeam cu ea numai după vrăbii sau ciori! Sau să arunci cu pietre!… Ne luptam numai cu săbiile… Îmi place să cred că era o regulă veche de când Tomisul!
Ce face David este similar boxeurului care intră pe ring cu o piatră în buzunar, iar când gongul anunță începerea luptei scoate piatra din buzunar și-l pocnește cu ea pe adversar în frunte!… Asta a făcut David al nostru!
Iar sunteți anti-semit!
Nu m-aș mira să se găsească vreun nătărău să vadă așa lucrurile!… Ca să-l liniștesc, o să-i spun că, la Discovery, l-am auzit pe un arheolog din Israel, evreu, spunând că nu există nicio dovadă arheologică a existenței lui David…
Da, acea confuntare este istorică, dar în sens negativ. Ea marchează momentul când debutează în istorie viclenia ca substitut al forței. Prin viclenie, prin arme, aschimodia îl poate înfrânge pe voinicul voinicilor, fie cu praștia, fie cu cuțitul înfipt în spate, fie cu glonțul ucigaș!… Îmi pare rău de Michelangelo! E lucru sigur că David nu arăta așa cum l-a imaginat marele sculptor!… Mai degrabă Goliath va fi arătat așa de mândru, de vajnic!
Care este legătura dintre masonerie și pledoaria dumneavoastră împotriva lui David!
Nicio legătură, prietene! Tu ți-ai adus aminte de cartea mea, de o pagină la care și eu țin și pe care am scris-o cu gândul și la Cervantes, care, în Don Quijote are cuvintele cele mai aspre pe seama celor care au inventat și folosesc armele de foc!…
Problema masoneriei nu rezidă în faptul că este sau ar fi o societate secretă! Ci mă întreb cât de mari sunt secretele masoneriei față de propriii ei membri? Bunăoară, ei între ei, masonii pot să afle dacă este sau nu adevărată povestea cu subordonarea masoneriei față de alte structuri, indiferent dacă aceste structuri sunt sau nu eveiești?
În concluzie?
Ce concluzie?!… Mă rog, îmi vine în minte o întrebare: masoneria din România, ca ONG de interes național, cum a fost clasificată de guvernul Adrian Năstase, s-a pronunțat asupra proiectului Roșia Montană? Acest proiect este un bun test pentru a cunoaște disponibilitatea unei persoane, a unei organizații, de a fraterniza cu poporul român, cu viitorul românesc al României. Ce știi? Care este poziția masoneriei românești față de acest proiect criminal? Criminal, dar al naibii de tentant pentru cei a căror patrie nu este în România!
Aș sugera masonilor din România să ia atitudine față de Roșia Montană în numele masoneriei, să-și facă publică atitudinea și să acționeze în consecință, fie și pe căi mai discrete. Dar eficiente! Ar fi un gest care ar lămuri statutul masoneriei din România.
O ultimă întrebare: pe LISTA NAȚIONALĂ vor putea fi înscriși și masoni?
Nimeni nu va fi înscris pe LISTĂ pentru că este mason! Dar nici nu va fi exclus de pe listă pentru că este mason! Altele sunt criteriile, mai citește atent încă o dată textele noastre deja puse în circulație!
Umblă sănătos, prietene! …Era să zic frate! Ne dădeam de gol!… Ptiu!
27 ianuarie 2012
A consemnat PETRE BURLACU
