Adunăm sub acest titlu ideile și principiile de guvernare care, după părerea noastră, ar putea fi de folos celor care vor guverna România în viitorul cel mai apropiat. Firește, asta dacă norocul sau înțelepciunea noastră va aduce la guvernarea României niște oameni normali, capabili să-și facă datoria de români și de demnitari ai acestei Țări.
Punem aceste idei în discuția concetățenilor noștri. Sperăm ca din dezbaterea propunerilor noastre să se poată degaja în final soluția problemelor dureroase cu care ne confruntăm ca societate, ca națiune. Pe baza acestor dezbateri inițiatorii proiectului LISTA NAȚIONALĂ vor stabili obiectivele a ceea ce va fi propriu zis ACȚIUNEA NAȚIONALĂ de redresare și reconstrucție la care va fi să ne angajăm toți cei care mai credem în viitorul copiilor noștri, într-o Românie românească, a celor ce locuim pe aceste meleaguri de când ne știm, indiferent de graiul matern, de credința religioasă, de rangul social al fiecăruia.
Pentru a ușura dialogul și dezbaterea noastră, vom numerota ideile, incluzând – cu specificația cuvenită, când va fi cazul, și ideile pe care le vom prelua de la cititorii acestui site. Pornim așadar de la următoarele
Idei de guvernare
1.
Guvernanţii noştri au ascuns şi ascund mai departe realitatea, situaţia grea în care ne aflăm. Primul lucru care trebuie făcut e să evaluăm corect „starea naţiunii”, sub toate aspectele: dimensiunile datoriei publice, potenţialul economic de care mai dispunem, forţele umane pe care le putem angaja în opera de redresare a Ţării, eventualul sprijin extern la care putem apela. Abia după aceea, după ce conştientizăm bine unde ne aflăm, în ce situaţie, cu concursul specialiştilor şi mai puţin al politicienilor, vom stabili liniile mari ale evoluţiei viitoare, urmând ca guvernarea şi legiferarea să urmărească realizarea proiectului de dezvoltare elaborat de specialişti.
2.
Proiectul va avea doua componente. Prima va stabili ce dorim să se întâmple cu Ţara noastră, cu Neamul românesc. Pe scurt, trebuie să ştim cum arată „visul românesc”, România de vis, cea ideală, ţintele care trebuie urmărite, ţinte care să decurgă logic şi firesc din sentimentul respectului nostru faţă de condiţia de român, faţă de noi înşine. Prin cea de a doua componentă a Proiectului Naţional vom stabili ce putem face pentru a ne apropia de ceea ce ne-am propus. Va fi un inventar de strategii și măsuri de redresare şi creştere economică şi spirituală. Un inventar deschis, ce va fi completat și definitivat cu ajutorul cititorilor acestui site. Pe scurt, vom stabili împreună ce avem de făcut!
Nota bene: În mod firesc, vom avea o strategie pe termen scurt și alta pe termen lung. Strategia pe termen scurt urmărește pregătirea alegerilor din acest an, în primul rând a unui număr cât mai mare de candidați valabili. Strategia pe termen lung este mai complexă, mai dificilă. Ambele strategii le vom completa și definitiva din mers, văzând și făcând, prin consultarea celor care ni se vor alătura cu vorba sau cu fapta.
3.
Desigur, după ce vom constata că România şi noi, cu toţii, am fost aduşi într-o stare deplorabilă, ne vom pune şi problema răspunderii, cine se face vinovat de dezastrul naţional atât de vizibil. Pe cine tragem la răspundere? Dacă este vorba de persoane, justiţia îţi va spune cuvîntul. Dar persoanele vinovate au acţionat în cadrul unui sistem politic, care le-a permis sau chiar i-a împins la săvârşirea actelor de corupţie, sabotaj, neglijenţă etc., care au dus la prăbuşirea parametrilor naţionali socio-economici şi spirituali. De aceea va trebui mai înainte de orice să gândim la reforma sistemului. Reforma Politică, reforma Economică, reforma din Justiție, din Armată, din Școală, din Sănătate, din Sport etc.
4.
Ce avem de reproşat sistemului politic actual? Este ciudat, dar principala hibă a acestui sistem este aceeaşi pe care în 22 decembrie românii o reproşau vechiului regim, anume că împiedică promovarea competenţei, permite afirmarea pe scena politică a unor impostori, fără nici una din însuşirile care, în mod normal, fac dintr-un individ o personalitate demnă de respectul concetăţenilor săi. În principal, aceste calităţi sunt: o bună pregătire profesională, onestitate, devotament pentru binele comunitar, naţional. Majoritatea politicienilor noştri sunt deficitari sub toate cele trei aspecte. Singura lor pricepere este intriga măruntă de partid, „driblarea” legilor, ascunderea adevărului, jaful protejat de lege. Consider că pentru viitorul Neamului românesc este vital să instituim un sistem politic care să împiedice incompetenţii şi „şmecherii” să aspire ori să ajungă la demnităţi publice, la funcţii de răspundere. Indivizilor certaţi cu cinstea şi bunul simţ nu le mai putem permite ca de ei să depindă soarta altor oameni, uneori chiar a Ţării! Cine vrea să trăiască bine păcălind pe alţii trebuie ajutat să priceapă că în felul acesta se păcăleşte pe sine însuşi. Este imperios necesar ca în societatea româneacă să se pună din nou preţ pe profesioniştii şi meseriaşii autentici, pe oamenii care au dovedit devotament civic, neputinţa de a se bucura de ceea ce nu li se cuvine! Întronarea unui asemenea climat este o operă anevoioasă, de durată. Ca orice lucru pe lumea asta, opera de redresare naţională la care îi chemăm pe români are un început, iar acest început trebuie să fie alegerile din acest. Alegătorii trebuie ajutaţi să priceapă că datoria lor de cetăţeni ai acestei Ţări nu se reduce la completarea buletinului de vot prin aplicarea ştampilei. Acest gest trebuie precedat de efortul conştient al fiecărui alegător de a se informa asupra candidaţilor, pentru a alege în cunoştinţă de oferta cu care vine fiecare candidat. Nu avem voie să votăm la întâmplare, fără să ne interesăm cine sunt candidaţii şi să cumpănim bine cui îi dăm votul. Mai presus de orice se află obligația cetățenească, patriotică, de a participa la alegeri, de a nu-ți abandona calitatea de alegător.
5.
În interiorul sistemului socio-politic românesc principalul vinovat de eludarea respectului pentru competenţă, onestitate şi spirit civic, patriotic, sunt partidele politice, sistemul aşa zis pluri-partinic instaurat în decembrie 1989. E bine de ştiut că acest sistem şi-a inaugurat existenţa în ciuda faptului că un număr extrem de mic de români s-au înscris în vreun partid. Așa cum am afirmat în 1992 ca senator, dacă adunai toți membrii cotizanți ai partidelor parlamentare nu umpleai cu ei nici măcar o peluză de stadion!… Ce a urmat, cei douăzeci de ani de degringoladă, dovedeşte un lucru clar: sistemul politic bazat pe partide politice nu este o soluţie întotdeauna şi pretutindeni valabilă. Atât pentru momentul istoric 1990, cât şi pentru 2012, când societatea românească este supusă asaltului continuu al incompetenţilor, al mediocrilor agresivi şi fără ruşine, fără Dumnezeu, fără suflet, sistemul partidelor politice se dovedeşte a fi neproductiv deoarece aceste partide nu reuşeşesc să fie reprezentative pentru poporul român. Nu reușesc să atragă decât un număr nesemnificativ de oameni serioși! Imensa majoritate a populaţiei nu are nimic comun cu aceste partide. După 20 de ani constatăm că partidele nu au reuşit să mobilizeze forţele umane de calitate, oamenii de ispravă din această Ţară ţinându-se la distanţă de acest partide, la distanţa pe care o impune orice lucru respingător! Impostura şi hoţomănia tronează în toate partidele, cu precădere în cele parlamentare. Aceste sereleuri numite partide, după 20 de ani de experiment politic eşuat, şi-au pierdut dreptul la locul de frunte și de deciizie în care s-au instalat fără consultarea poporului.
6.
Putem renunţa însă la partidele politice? La această soluţie suntem obligaţi să gândim cu toată seriozitate. După părerea noastră, ceea ce se impune și putem face relativ ușor este să diminuăm rolul partidelor în viaţa politică a Ţării, şi asta deoarece după 20 de ani de putere absolută a partidelor politice rezultatele obţinute sunt dezastruoase. Nu putem continua pe acest drum al pierzaniei numai de dragul unui sistem politic, în mod demagogic numit democrat. Democraţia poate funcţiona şi prin alte forme de asociere a celor ce doresc să se implice în destinul Ţării şi al Neamului. Considerăm că alături de partidele politice este cazul să activeze şi corporaţiile profesionale, care să preia o bună parte din atribuţiile partidelor, împărţind cu acestea puterea de a decide pentru ceilalţi. Românii s-au săturat să-i tot vadă pe cei care decid în Parlament sau în Guvern cât sunt de incompetenţi şi de necinstiţi! Aceştia au profitat de dezordinea anume provocată după căderea lui Ceauşescu pentru a institui un sistem de legi prin care puterea să aparţină mereu unei mafii politice, bine aranjată economic, impenetrabilă pentru cei din afara „caracatiţei”, legi care mimează legitimitatea şi, prin detalii aparent lipsite de importanţă, le asigură „aleșilor” noștri posibilitatea de a frauda sau manipula alegerile. Partidele politice au adus România într-un impas din care nu putem ieşi dacă lăsăm aceste partide să decidă tot ele ce este de făcut. Şi-au dovedit neputinţa şi incompetenţa, reaua credință, lipsa voinței de a face bine. Este nevoie de o gândire nouă, ataşată ideii de interes naţional, comunitar, şi înzestrată cu competenţa profesională a celor mai buni specialişti.
7.
Ce sunt Corporaţiile profesionale? Putem spune, mai pe înţelesul tuturor, că sunt un soi de bresle, sunt organizaţii naţionale în care se asociază majoritatea celor care au o anumită profesie sau lucrează într-un anumit domeniu. De exemplu, sunt corporaţii Sănătatea sau Învăţămîntul, Transporturile, Biserica, Armata etc. După cum se ştie există şi în Parlament comisii de specialitate, numai că de cele mai multe ori specialiştii din Parlament sunt contestaţi ca specialişti de colegii lor. Se ştie că de regulă un medic, de exemplu, se apucă de politică din lipsă de pacienţi… Din lipsa succesului profesional!… Nu ar fi mai normal ca specialiştii de care avem nevoie în Parlament să fie desemnaţi de colegii lor de breaslă, de cei care îi cunosc din interior pe profesioniștii respectivi? La aceste idei ni se va răspunde că în felul acesta anulăm democraţia, renunţăm la votul alegătorilor! Dimpotrivă, democraţia şi votul alegătorilor rămân de bază, numai că acestea vor fi transferate în interiorul Corporaţiei, unde cetăţeanul este chemat să voteze în chestiuni la care se pricepe, asupra unor persoane pe care le cunoaşte nemijlocit, prin exerciţiul profesiei sale! Căci, în principiu, fiecare cetăţean va face parte dintr-o corporaţie profesională.
8.
Fireşte, o asemenea reformă va fi supusă aprobării prin referendum. Ea vizează așadar (a) diminuarea rolului partidelor politice, cărora le va reveni un număr mai mic de locuri în Parlament și alte structuri de guvernare, şi, în paralel, (b) înfiinţarea Corporaţiilor Profesionale, cărora li se asigură un anumit procent de locuri în Parlament și alte structuri, corporații care vor asigura un nivel maxim de competenţă al persoanelor aflate în funcţii publice legate de un domeniu specific de activitate. Este normal ca un specialist care intră în viața politică sau este numit ministru să fie avizat sau contestat de colegii săi de profesie în primul rând, iar nu de colegii de partid… Precizez că gândirea politică românească are o tradiţie deosebit de valoroasă în analiza și teoria modelului corporatist şi nu ne va fi greu să ne orientăm după aceste principii deja elaborate, deja aplicate în alte ţări, unde falsa democraţie a produs dezastre similare.
9.
Întrebarea legitimă pe care o vor pune mulţi compatrioţi: nu cumva apartenenţa noastră la structurile Uniunii Europene ne împiedică să efectuăm asemenea reforme politice? De la această întrebare avem „reciproca”: există vreo legătură între starea de colaps economic şi politic în care se află România şi apartenenţa ei la structurile Uniunii Europene? Uniuniea Europeană s-a dovedit incapabilă să-i ferească pe români de un regim politic corupt, cel mai corupt din toată istoria noastră. Unii zic că UE nu avea interes ca la București să aibă de-a face cu un guvern capabil și onest. Oricum, situația grea în care am ajuns asistați mereu de reprezentanții Uniunii Europene ne îndreptăţeşte să căutăm după capul nostru soluţii adecvate, fără a ne mai pune problema acordului cu pretenţiile Uniunii Europene. Această onorabilă instituţie şi-a dat până acum binecuvîntarea şi acordul la o mulţime de abuzuri ale guvernanților în dispreţul total al celor mai elementare norme morale și interese naţionale. România trebuie să-şi respecte angajamentele asumate, dar nu poate renunţa la dreptul său de a negocia şi re-negocia aceste angajamnete, în măsura în care rezultatele scontate și promise nu s-au produs.
10.
Ideea europeană, ca şi ideea de mondializare, proces de la care România nu poate lipsi, este o idee generoasă, care se impune ca o tendinţă firească în lumea de azi. Dar nu putem discuta numai ideea în sine, ca principiu abstract! Ci mai trebuie luat seama şi la calitatea umană a celor care sunt angajaţi în implementarea ideii respective. Or, din acest punct de vedere, noi, românii, suntem derutaţi și dezamăgiți să vedem că înalţi funcţionari sau lideri europeni şi euro-atlantici nu sunt deloc deranjaţi să aibă în România ca parteneri politici persoane dubioase sau chiar dovedite că au încălcat legile Ţării şi ale moralei. România are experienţa tristă a ideii comuniste la care a fost obligată să adere de comunitatea internaţională a marilor puteri, în pofida semnelor şi dovezilor că în spatele ideii comuniste acţionau interese declarat anti-româneşti. Ca şi în cazul liderilor comunişti din România care au administrat şi guvernat România în momentul aderării la comunitatea statelor comuniste, nici liderii de după 1990 nu au avut legitimitatea morală şi politică de a reprezenta interesele româneşti în tratativele privind integrarea noastră euro-atlantică. De aceea nici nu au fost preocupaţi să reprezinte propriu zis aceste interese şi au negociat hoţeşte, fără demnitate, poziţia și interesele României în organismele respective.
1 Martie 2012
ION COJA