4. FAMILIA
4.1. (1) Familia este la temelia societăţii româneşti, constituind structura socială cea mai stabilă şi mai dinamică.
(2) Familia asigură deopotrivă funcţionarea şi dăinuirea societăţii umane.
(3) În mod deosebit societatea românească recunoaşte şi cultivă rolul familiei, elaborând legi şi măsuri în sprijinul întemeierii unor familii durabile, în sînul cărora să se nască şi să crească viitori cetăţeni de ispravă, animaţi de sentimentul demnităţii umane, al dăruirii de sine pentru familie, pentru neam, pentru speţa umană.
4.2. (1) Cuplul familial devine familie în momentul dobândirii primului copil, prin naştere, prin înfiere sau altcum.
(2) Societatea românească sprijină transformarea cuplului familial în familie şi veghează asupra demnităţii vieţii de familie, dându-şi concursul material şi sufletesc necesar.
4.3. (1) Calitatea de părinte este recunoscută de societatea românească prin acordarea unor drepturi şi încurajări specifice, parte din ele în proporţie directă cu numărul copiilor dobândiţi.
(2) Acordarea acestor drepturi este condiţionată de felul în care părinţii se achită de obligaţiile ce le au unul faţă de celălalt şi faţă de copii.
4.4. (1) Înfierea de copii este un gest pe care societatea românească îl apreciază şi încurajează în mod deosebit.
(2) Dobândirea de copii prin înfiere este un proces riguros controlat de societate în beneficiul copiilor înfiaţi, al familiei înfietoare.
(3) Soarta copiilor înfiaţi este urmărită de autoritatea publică până la majoratul acestora.
(4) Anumite funcţii în statul român nu pot fi ocupate de persoane care nu şi-au asumat răspunderea de părinte.
4.5. (1) Abandonarea copiilor atrage pierderea unor drepturi cetăţeneşti, în primul rând a dreptului de a alege şi de a fi ales, cu excepţia cazului în care părinţii copilului abandonat sunt minori.
(2) Copiii abandonaţi sunt luaţi în grija statului.
(3) Înfierea copiilor se face numai de la autoritatea de stat, după o anchetă socială amănunţită.
(4) Copiii născuţi în România nu pot fi înfiaţi decât de cetăţeni români sau de familii de cetăţeni străini din care cel puţin unul din soţi este etnic român.
4.6. (1) Familia este depozitara zestrei genetice a fiecărui popor.
(2) Societatea românească încurajează integrarea în viaţa de familie a persoanelor ce au dovedit o mare capacitate de creaţie, de efort fizic şi intelectual.
(3) Societatea românească încurajează la procreaţie acele cupluri familiale capabile să-şi asume răspunderea de a naşte şi de a creşte copii sănătoşi, cu un potenţiel de muncă şi creaţie, potrivit exigenţelor lumii de mâine.
(4) Societatea românească acordă un sprijin special familiilor cu mulţi copii, asigurându-le părinţilor concursul obştesc în vederea creşterii şi educării unor tineri de toată isprava.
4.7. (1) Politica demografică a României este o componentă extrem de importantă a strategiei naţionale.
(2) Această politică se realizează prin sprijinirea familiei, prin efortul întregii societăţi de a asigura condiţiiprielnice vieţii de familie în România.
(3) Sporul demografic este una din garanţiile menţinerii României ca stat naţional unitar, independent şi suveran, întemeiat pe respectul legilor şi al demnităţii umane.
(4) Nu este îngăduit nimic care ar putea să pună în primejdie sporul demografic al poporului român, al neamului românesc.
